Proiecte esențiale din domeniile infrastructurii de transport, sănătate, educație, energie, digitalizare, mediu, IMM-uri și inițiative sociale formează pilonii principali de stabilitate ai PIB-ului. Realizarea acestor obiective depinde de îmbunătățirea semnificativă a capacității administrative și a eficienței în implementare, aspect demonstrate în mod constant de România, conform unui raport de analiză transmis de Economica.net, după anunțul Băncii Naționale a României privind menținerea ratei dobânzii de referință la 6,5%.
Absorbția sub 70% din fondurile alocate indică stagnare economică sau chiar regres, se avertizează în raport.
Anul 2026 reprezintă un moment decisiv pentru traiectoria economică a țării, fiind limita finală pentru finalizarea proiectelor din Planul Național de Redresare și Reziliență și un punct de referință pentru procesul de ajustare fiscală. Mediul macroeconomic va fi caracterizat de o dualitate clară: pe de o parte, o posibilă infuzie semnificativă de capital european, și pe de altă parte, necesitatea unor reforme interne profunde pentru menținerea competitivității, având în vedere prețurile ridicate la energie și constrângerile fiscale existente.
Inflația anuală ar putea să scadă către 4-5% la sfârșitul anului 2026, însă traiectoria rămâne incertă din cauza riscurilor majore. Unul dintre principalele riscuri este liberalizarea prețurilor la gazele naturale, anticipată după liberalizarea tarifelor la energie electrică din 2025. Semnalele disponibile indică o creștere cuprinsă între 15-35% începând cu 1 aprilie 2026. Posibila scădere a prețurilor la gaze, odată cu începutul livrărilor de la Neptun Deep în 2027, va depinde de capacitatea Guvernului de a gestiona regulile pieței unice europene, care interzic blocarea circulației libere a bunurilor. Prețurile mari la electricitate și gaze vor afecta atât puterea de cumpărare a consumatorilor, cât și sectorul industrial local, exercitând presiuni asupra costurilor finale ale produselor și potențialului de creștere a inflației de bază, monitorizată atent de BNR.
BNR va adopta, cel mai probabil, o politică monetară prudentă, având în vedere evoluția prețurilor la energie și măsurile suplimentare de consolidare fiscală. Eliminarea facilităților, precum plafonul pentru prețul gazelor, ar putea accelerota creșterea prețurilor de consum. Nivelul de 6,50% pentru dobânda de bază ar putea fi menținut până în a doua jumătate a anului, când inflația va fi mai stabilizată, iar traiectoria acesteia va deveni mai previzibilă. Pentru finalul anului 2026, se anticipează una sau două reduceri ale dobânzii de politică monetară, până la aproximativ 6%.
În condițiile păstrării stabilității politice, progresului în reducerea deficitului bugetar și creșterii absorbției fondurilor europene, indicii ROBOR pe trei luni vor rămâne probabil în intervalul de 5,5-6,0%, fiind influențați de o absorbție robustă de fonduri europene, care va tempera creșterea ROBOR, precum și de creșterea prețurilor la energie și necesitatea finanțării deficitului bugetar. Menținerea unui echilibru adecvat va fi esențială pentru a nu descuraja creditarea sectorului privat, fundamentală pentru cofinanțarea proiectelor europene.
În 2026, cursul de schimb leu-euro va putea fi relativ stabil, urmând o tendință de depreciere controlată și moderată, într-un interval de 5,10 – 5,15, condiționată de stabilitatea politică. Această evoluție va fi influențată de fondurile europene, care vor asigura valuta necesară pentru sprijinirea leului, precum și de presiunile structurale generate de deficitele comerciale și bugetare, care vor determina ajustarea cursului valutar.
Dacă excedentul de lichiditate va determina indicele ROBOR să coboare sub pragul de 5,5%, accelerația depreciere a leului va fi monitorizată și gestionată prin intervenții rapide ale BNR, limitând lichiditatea și asigurând stabilitatea economică, fără a compromite stabilitatea prețurilor.
Pe parcursul anului 2026, economia românească va fi expusă la un set complex de riscuri. În primul rând, capacitatea administrativă de a realiza jaloanele Planului Național de Redresare și Reziliență va fi crucială; orice neconcordanță cu cerințele europene poate bloca fluxurile financiare. În al doilea rând, deficitul comercial persistent și nivelul productivității pot restricționa potențialul de relansare industrială, mai ales având în vedere condițiile energetice dificile. În cele din urmă, procesul de consolidare fiscală trebuie să reflecte o reducere continuă a deficitului bugetar pentru a calma opiniile agențiilor de rating, investitorilor internaționali și organismelor europene.
