Legea pensiilor magistraților. Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Lia Savonea, a convocator pentru joi, ora 13.30, Secțiile Unite ale ÎCCJ pentru a stabili dacă instanța supremă sesizează Curtea Constituțională în privința noii legi a pensiilor de serviciu ale magistraților.
Contextul politic este tensionat: AUR a depus deja moțiuni de cenzură asupra celorlalte 4 proiecte din „Pachetul 2 de austeritate”, însă nu și pe cel al pensiilor magistraților – astfel că acesta este considerat adoptat; începe perioada de două zile în care instanțele prevăzute de Constituție pot sesiza CCR.
Punctele critice ale legii pensionării magistraților
Un document al Secțiilor Unite, consultat de o sursă de informații, arată că ÎCCJ planifică o sesizare „înainte de promulgare”, bazându-se pe articolul 146 lit. a) din Constituție, atacând legea pe diverse aspecte:
- statul de drept
- neretroactivitatea
- egalitatea în drepturi
- independența justiției
- efectele deciziilor CCR
- respectarea dreptului UE.
Abordarea guvernamentală criticată
Judecătorii critică faptul că guvernarea a folosit angajarea răspunderii (art. 114), însă fără a respecta cerințele CCR – urgență, celeritate maximă, importanță deosebită și aplicare imediată: impactul bugetar anunțat este „zero”, Parlamentul tocmai respinsese un proiect similar (PL-x 103/2025), iar argumentul PNRR nu justifică modificarea condițiilor de pensionare ale magistraților. Mai mult, divizarea în 5 „pachete” într-o singură ședință guvernamentală este considerată o manevră contrară procedurilor legislative. Concluzia: procedura este viciată, iar legea ar trebui anulată integral.
Inconsistența regimurilor de pensionare
Sesizarea evidențiază că, la doi ani de la Legea 282/2023, decidenții schimbă din nou regulile într-un domeniu vital al statutului magistraților, creând 3 regimuri paralele: (1) până la 1 ianuarie 2024, (2) 282/2023 și (3) noua lege. O singură zi de vechime poate afecta regimul de pensionare, încălcând egalitatea în drepturi și securitatea juridică. Comisia de la Veneția avertizase deja despre subminarea independenței prin astfel de modificări rapide.
Beneficiile tranziției, în proporție limitată
Proiectul ridică vârsta de pensionare la 65 de ani și impune o vechime în munca de 35 de ani. Tranziția este însă prea abruptă: vârsta crește cu 1,5 ani anual până în 2036, asimilările de vechime reducându-se treptat până în 2034. Beneficiul tranziției va fi limitat pentru majoritatea generațiilor. CCR ceruse clar o etapizare „reală, graduală și rațională”.
Calculul pensiilor, conform interdicțiilor CCR
În loc de standardul consacrat – pensia apropiată de ultima remunerație – legea coboară la 55% din media veniturilor brute pe 60 de luni și limitează netul la 70% din ultimul net. ÎCCJ citează jurisprudența CCR și o hotărâre CJUE din 5 iunie 2025 (C-762/23), care stabilește menținerea unui nivel de pensie apropiat de ultimul salariu pentru protejarea independenței.
Discriminări față de magistrații din penal
Documentul evidențiază diferențe nejustificate între magistrații civili, militari și ofițerii de poliție judiciară: primii ar munci până la 65 de ani pentru 55% din baza pe 60 de luni (plafon 70%), în timp ce ceilalți pot ieși mult mai devreme, cu 65% și plafon la ultimul venit net. În cazul procurorului care conduce un ofițer, rezultatul este paradoxal: pensiile sunt similare, la un cost profesional cu două decenii mai îndelungat.
O decizie crucială pentru viitor
Dacă Secțiile Unite aprobă sesizarea, CCR va analiza viciile procedurale și cele de fond (tranziție, cuantum, discriminări). ÎCCJ solicită explicit declararea neconstituționalității „în ansamblu” a legii.
