În zorii unei zile toride, la periferia unui sat din apropiere de Sibiu, printre utilaje vechi, „Ion” – așa cum îl alintă colegii săi – își începe munca. Ion a venit din Nepal cu câteva luni în urmă, atras de perspectiva unui trai mai bun. El face parte din echipa care ajută la acoperirea parțială a deficitului de forță de muncă din țară.
Pentru „Ion”, fiecare dimineață în România înseamnă depășirea unor obstacole: nu doar bariere lingvistice și culturale, ci și prejudecăți personale și așteptări ale fermei angajatoare. Proprietarul recunoaște că, fără muncitori din Asia, fermele se deteriorează, pentru că tinerii români nu mai doresc să își caute locuri de muncă în agricultură; preferă străinătatea sau caută joburi „mai ușoare și mai bine plătite”.
Lipsa forței de muncă nu este doar o problemă statistică, ci o realitate resimțită de fiecare angajator care întâmpină dificultăți în recrutare.
Peste 40% dintre companiile din România au declarat recent că lipsa personalului calificat este o problemă urgentă. În 2024, rata de ocupare a crescut ușor la 63,8% – dar rămâne cu aproape 10 puncte procentuale sub media europeană.
Sectoare esențiale, de la tehnologie la sănătate, se confruntă cu o presiune majoră din cauza lipsei de personal, iar în mediul rural, agricultura are nevoie acută de forță de muncă.
„Ne bazăm pe Ion și pe colegii lui din Asia, pentru că fără ei nu am avea pe cine să strângă recoltele, să îngrijească animalele și să asigure funcționarea fermei”, spune proprietarul fermei, un bărbat de peste 55 de ani. Integrarea nu este ușoară și nu toți reușesc; unii cedează și se întorc acasă. Alții, ca „Ion”, devin indispensabili și pot trimite bani acasă.
După mai bine de două decenii în care România a înregistrat o migrație netă negativă, în ultimii doi ani indicatorul s-a inversat.
Deși țara continuă să aibă un număr important de persoane care pleacă în state occidentale, în ultimii ani, numărul imigranților a crescut, ajungând la un nivel similar fluxului de emigranți. Așadar, în 2022 și 2023, migrația netă a devenit pozitivă.
Această tendință ascunde un paradox: milioane de români muncesc încă în străinătate, iar țara devine din ce în ce mai dependentă de forța de muncă asiatică, cu calificare redusă. În 2024, specialiștii în demografie avertizau că populația României va scădea cu aproape 10% până în 2035, iar vârsta medie a crescut la 44 de ani.
Îmbătrânirea populației afectează direct oferta de muncă
În școli, problemele persistă: o parte semnificativă a elevilor nu înțelege textele citite, rata de abandon școlar este ridicată, iar doar 56% finalizează programe vocaționale. Mulți adolescenți, mai ales cei din mediul rural sau din comunități vulnerabile, nu se integrează în sistemul educațional, ceea ce înrăutățește deficitul de personal calificat.
Îmbătrânirea populației și modificările structurii demografice pe grupe de vârstă influențează direct oferta de forță de muncă pe termen mediu și lung. În România, populația cu vârsta de cel puțin 65 de ani a crescut constant din 2013, ajungând cu aproape 17% mai mare în 2024.
Astfel, ponderea persoanelor în vârstă a ajuns la 20% din totalul populației în 2024 (față de 16,3% în 2013), iar vârsta mediană a crescut la aproape 44 de ani, comparativ cu 40,5 ani în 2013.
În loc de concluzii…
Deși apar semne de îmbunătățire, deficitul de forță de muncă rămâne o problemă structurală importantă pe termen mediu și lung. Aceasta poate fi rezolvată prin politici sociale active, de la îmbunătățirea calității învățământului și a pregătirii profesionale a tinerilor la creșterea calității vieții, pentru a încuraja natalitatea și pentru a stimula rămânerea în țară.
Oficialii BNR menționează provocările actuale ale pieței muncii asociate cu integrarea tehnologiilor noi bazate pe inteligența artificială, analiza masivă de date, robotizarea și automatizarea proceselor de producție.
Resursa umană este din ce în ce mai căutată pentru aptitudini care depășesc competențele elementare.
