Un medic român, Iuliu Torje, activ într-un centru medical afiliat celui mai mare spital public din landul Hessen, Germania, a evidențiat, după decesul lui Ion Iliescu, necesitatea urgentă de reglementare legală a îngrijirii paliative în România. Ion Iliescu a decedat marți după-amiază, la Spitalul SRI Agrippa Ionescu, unde se afla internat pe secția de Terapie Intensivă, la data de 9 iunie.
Iuliu Torje, medic la ECMO Center – Klinikum Kassel din Germania, a afirmat că dispariția fostului președinte ar trebui să declanșeze un dialog sincer referitor la suferință și demnitate, printr-o legislație clară pentru îngrijirea paliativă.
„România, la 35 de ani de la primele alegeri libere, nu are o lege pentru îngrijirea paliativă. Nu există o cultură medicală sau socială a limitării terapiei invazive inutile. Lipsesc instrumente legale care să sprijine decizia de a permite unui individ să plece, liniștit, atunci când lupta s-a sfârșit.”, a declarat medicul Iuliu Torje.
Specialistul a mai menționat că Ion Iliescu a fost menținut artificial în viață în ultimele săptămâni, în condiții în care, în cazul său, medicina nu mai aducea speranță, ci doar suferință.
„A decedat lent, într-un mod pe care nu-l doresc nimănui: traheostomizat, cu cancer și comorbidități multiple, menținut artificial în viață timp de săptămâni, într-o terapie intensivă ce, în cazul său, nu a făcut decât să prelungească agonia.”
În ultimele săptămâni, Ion Iliescu a ilustrat perfect conceptul de „pacient aflat deasupra oricărei resurse terapeutice” în ATI. Adică, un caz în care medicina activă nu mai oferă speranță, ci doar suferință. Exact în acest punct, medicina trebuie să manifeste umanitate și să se oprească.
Conform declarațiilor lui Iuliu Torje, în asemenea situații, suferința este excesivă și fără rost, iar demnitatea pacientului nu este respectată. Este necesară o dezbatere socială asupra gestionării sfârșitului de viață pentru cei cărora medicina nu le poate oferi soluții de vindecare.
„Nimeni nu merită un asemenea sfârșit. Nimeni nu ar trebui transformat într-un trup inert, legat de aparate, cu o traheostomie tăcută în gât, într-o cameră lipsită de speranță… doar tăcerea dintre monitoare.”, a afirmat Iuliu Torje.
În concluzie, Iuliu Torje a mai declarat: „Și poate că, tocmai prin suferința lui, ar trebui să începem un dialog sincer asupra modului în care alegem să murim în România. Sau, mai corect spus, asupra faptului că nu ne este permis să murim cu demnitate.”
