Depășind dezbaterea privind necesitatea ca piloții români de avioane militare F-16 să doboare drona intrată în spațiul aerian național, incidentul, la fel ca și doborârea dronelor de către Polonia săptămâna trecută, evidențiază ineficiența folosirii avioanelor de vânătoare în lupta anti-dronă. România are însă alternative mult mai potrivite pentru a contracara și a doborî dronele inamice.
Doborârea unei drone de tip kamikaze, cum ar fi Geran-2 (Shahed-136), cu un avion de vânătoare este, în cel mai bun caz, ineficientă. Aceste drone sunt mici, zboară foarte jos și la o viteză redusă.
Pe lângă faptul că sunt greu de detectat cu radarele avioanelor, ele reprezintă o amenințare asimetrică: sisteme relativ ieftine și nesofisticate, care nu merită să fie doborâte cu rachete extrem de costisitoare.
După cum se știe, o dronă Geran-2 are un cost estimat între 30.000 și 35.000 de dolari, în timp ce o rachetă cu ghidaj infraroșu AIM-9 de pe avioanele F-16 este de cel puțin zece ori mai scumpă. Utilizarea rachetelor este o metodă de a asigura distrugerea completă a dronei și de a reduce riscul ca fragmente din aceasta, inclusiv incarcătura explozivă, să cadă în zone populate.
O altă opțiune, utilizarea tunurilor de bord, prezintă un risc crescut. Proiectilele, lansate în rafale, pot cauza pagube colaterale, iar o dronă doar avariată de proiectile poate continua zborul, putând devia spre zone populate.
Discuția despre ineficiența folosirii avioanelor de război contra dronelor kamikaze (o oră de zbor cu un F-16 poate costa până la 25.000 de dolari, fără a se lua în considerare costul muniției folosite) ridică întrebarea privind alte sisteme antiaeriene deținute de România și motivul pentru care acestea nu sunt utilizate.
Blindatele Gepard sunt adecvate pentru doborârea dronelor, dar au un dezavantaj semnificativ
Fostul președinte Traian Băsescu a declarat duminică seară că România are un sistem antiaerian ideal pentru doborârea acestor drone: blindatele Gepard.
„O dronă se poate doborî ușor cu o unitate Gepard. Le-am văzut la poligonul de la Cincu și sunt vehicule remarcabile”, a afirmat Băsescu.
Sistemele autopropulsate Gepard utilizează două tunuri Oerlikon de 35 mm cu o rată de foc de 550 de focuri pe minut, un radar de detectare și un radar de urmărire, integrate pe șasiul unui tanc Leopard 1.
Problema acestor sisteme este raza lor limitată.
Un sistem Gepard poate ataca ținte pe o rază de 3,5 km, fiind proiectate pentru a proteja un perimetru redus (o unitate, o bază aeriană etc.).
România deține 43 de astfel de sisteme, iar pentru o acoperire mai extinsă, cum ar fi zona Deltei, ar fi necesare mai multe unități.
Totodată, surse militare au explicat că aceste sisteme sunt ideale pentru atacarea rapidă și eficientă a dronelor kamikaze.
În cadrul Grupului de Luptă NATO din Polonia, în care România este participantă, armata a utilizat aceste sisteme pentru exersarea misiunilor de apărare antiaeriană împotriva dronelor și elicopterelor.
Alte tunuri antiaeriene pe lângă Gepard
Pentru apărarea extinsă a zonei Deltei, sistemele Gepard pot fi completate cu alte sisteme de artilerie antiaeriană din dotarea Armatei României.
Mai exact, armata deține 73 de sisteme Oerlikon (Oerlikon GDF-003) – instalații cu două tunuri antiaeriene de 35 mm, montate în punctele strategice.
Sunt mobile, putându-se transporta cu ușurință. În mod similar, radarele lor sunt montate pe camioane.
Complexul Oerlikon 2×35 mm – 72 de tunuri antiaeriene achiziționate de la Elveția, utilizate de două ori consecutiv în contingentul NATO din Polonia.
Tunurile sunt transportate pe camioane Dac 6X6, împreună cu alte echipamente necesare.
Și aceste sisteme au o rază de acțiune limitată, de aproximativ 3,5-4 km.
În plus, armata mai are sisteme mai vechi, cu mitraliere de 14,5 mm sau tunuri de 30 mm, funcționate manual.
Pe Flotila fluvială, navele militare care patrulează Dunărea și granița fluvială cu Ucraina au, de asemenea, sisteme antiaeriene.
„Toată artileria de la bord, de la mitralierele de 14,5 mm, duble sau cvadruple, sunt utile împotriva acestor drone”, a declarat șeful Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait (interviu).
O soluție neașteptată: doborârea dronelor cu elicoptere
Pe lângă artileria antiaeriană, o opțiune neașteptată este folosirea elicopterelor militare pentru doborârea dronelor.
Un elicopter poate zbura la o altitudine și viteză suficient de mici pentru a se apropia de dronă, permițând atacuri cu tunul de bord (20 mm, telecomandat, în cazul IAR-330 Puma SOCAT) sau cu mitralierele de pe laterale.
Această tactică este utilizată și în Ucraina și confirmată de un fost pilot militar de elicoptere.
„Este fezabil. Se poate… Poți deschide pe lateral, iar mecanicul de bord poate trage cu mitraliera asupra dronei”, a mai precizat fostul pilot.
Dezavantajul constă în faptul că o dronă atinsă de gloanțe nu se va dezintegra, ci va fi doar avariată, putând continua zborul și a provoca daune colaterale.
Sisteme electronice anti-drone
Pe lângă angajarea dronelor cu mijloace kinetice, forțele militare române au la dispoziție metode de bruiaj și de luptă electromagnetică împotriva dronelor. Informațiile publice despre capacitățile românești în acest sens sunt limitate.
În ianuarie, s-a raportat că România a achiziționat un sistem anti-drone de la o companie israeliană, contractul având o valoare de 60 de milioane de dolari – un sistem modular cuprinzând radar, senzori de informații, contramăsuri electronice și elemente electro-optice.
Nu s-au făcut anunțuri publice despre primirea și utilizarea acestui sistem, însă surse din industrie au indicat o perioadă de livrare de 36 de luni.
Asociații NATO au oferit, de asemenea, sisteme anti-drone în România, dar informațiile publice sunt rare.
România mai dispune de sisteme anti-drone individuale, de tip „puști” electromagnetice, operate manual. Armata deține mai multe sisteme Skybeam și câteva zeci de sisteme individuale furnizate de compania BlueSpace.
