Porția de carte: Caiete vechi îndulcite cu vin și cum să iubești școala

Fragment dintr-un carnet pătat cu vin (Charles Bukowski, Editura Polirom)

O infuzie de aspecte sordide. Haos. Dezolare, urmată de o rază de speranță. Idei disparate, dar totuși coerente. Ironie, introspecție în cotidian, splendoarea îngerilor căzuți, izvorul promiscuității asumate, umor și amărăciune.

Toate acestea și încă și mai multe pot fi descoperite în colecția de povestiri și eseuri neantologate (1944-1990) semnată de Charles Bukowski, autorul care nu a ezitat să-i confrunte pe cititori cu lumea așa cum este, atrăgându-i să îmbrățișeze realitatea în forma sa cea mai comună – viața de zi cu zi, adesea neînțeleasă și evitată de majoritatea.

Această colecție de texte, captivantă și puternică, tradusă de Cristian Neagoe, provine din ziare underground, reviste literare mici și publicații pornografice. Bukowski a fost atât de versatil, de nepăsător sau de generos cu talentul său.

În această colecție, în cadrul minții complicate a americanului, vei găsi numeroase explicații și revelări, deoarece Bukowski analizează propria estetică, iar întreaga selecție, aparent spontană și haotică, completează într-un mod revelator și adecvat universul său inconfundabil și lumea sa unică.

Experimentul, viața directă, fără artificii artistice, nuanțele autobiografice, opiniile despre Hemingway sau Rolling Stones, inteligența tăioasă exprimată în cuvinte surprinzătoare, disprețul pentru convențional – toate acestea constituie universul vast și expresiv al lui Charles Bukowski, poetul vieții urbane și al declinului stilului de viață american.

Acest volum este extrem de valoros, întrucât adună în același loc o serie de reflecții și gânduri profunde, extrase din mintea și creația autorului, care pot fi reinterpretate și astăzi, peste 30 de ani de la moartea sa.

„Stau aici beat și mă întreb cum și unde voi trăi mâine. Strada nu face bine celor care vor să rămână singuri cu gândurile lor. Se spune că sunt un poet decent și mă descurc la pictat, primesc scrisori parfumate de la doamne de departe, dar sunt gata să-i urmăresc pe corbii care zboară în lumina rațiunii mele, în timp ce ascult Rahmaninov la un radio pe care trebuie să-l amanetez mâine. În toți acești ani, am realizat că suntem cu toții nebuni și inadaptați, iar academicienii care predau poezie […]”

Așa e, universul lui Bukowski pare să fie fără sfârșit – se rostogolește continuu, precum un perpetuum mobile ce continuă să ne provoace până la sfârșitul literaturii.

De ce nu le place elevilor școala (Daniel T. Willingham, Editura Paralela 45)

Revenind cu picioarele pe pământ, să analizăm motivele pentru care elevii evită procesul educațional, prezentate într-un volum exhaustiv și bine documentat.

Cartea, tradusă în limba română de Emilia Ichim, oferă răspunsuri de la un expert în științe cognitive, privind dilemele profesorilor și mecanismele de funcționare ale gândirii în timpul orelor, precum și modul în care acestea influențează dezvoltarea viitorilor adulți.

Daniel T. Willingham argumentează în acest volum despre toate frământările legate de reticența elevilor de a urma traiectoria educației, explicând în detaliu concepte precum gândirea, memoria, intuiția, învățarea, semnificația, aprofundarea și rolul tehnologiei.

Plus multe alte aspecte.

Cartea servește ca un ghid pentru cadrele didactice, indicând modalități de adaptare la particularitățile și interesele diferitelor grupe de vârstă. Întrebările din partea profesorilor demonstrează necesitatea unei comunicări îmbunătățite între profesori și elevi și a unei înțelegeri mai bune a diferențelor dintre generații și mentalități.

Un capitol important analizează întrebarea: „De ce elevii își amintesc tot ce văd la televizor, dar uită ceea ce le spun profesorii?”

Aici se discuta despre procesele memoriei, despre evenimentele ce elimină emoțiile, despre tehnici eficiente de predare care captează atenția elevilor, precum și despre influența imaginației și creativității în predare și învățare.

Prin aceste abordări, Willingham facilitează o comunicare mai bună între profesori și elevi, transformând cele două tabere, deseori în conflict, în parteneri de încredere, învățând reciproc și având în comun dorința de progres.