În 2018, Buz Moffett și soția sa, Liz, au renunțat la viața aglomerată din Hawaii și s-au mutat pe insula Pohnpei, din Micronezia, căutând o existență mai liniștită, departe de mulțimile de turiști și dorind să lucreze mai puțin. Deși nu au întotdeauna legume și lactate proaspete, se bucură de mese cu pește proaspăt, prins de ei înșiși, și de libertatea de a-și urma propriul ritm.
Pohnpei are o formă aproximativ pătrată și este înconjurată de un recif de barieră, cu numeroase insulițe mici. Solul fertil și precipitațiile abundente hrănesc o vegetație tropicală luxuriantă, insula fiind adesea numită „grădina Microneziei”.
Buz, acum în vârstă de 63 de ani, a vizitat pentru prima dată Pohnpei în 2006, atras de un curs de surf recomandat de un prieten australian. Atunci a fost fermecat atât de valurile perfecte, cât și de natura sălbatică și de ospitalitatea locuitorilor de pe insula mică.
A început să se întoarcă periodic, iar soția sa l-a însoțit din ce în ce mai des. În 2017, ea i-a spus simplu: „Aș putea trăi aici”.
„Aveam aproape 55 de ani și simțeam că nu mai doresc să mă consum muncind până la epuizare. Îmi doream ceva mai apropiat de insula Maui, unde am copilărit în anii 60-70, cu mai puțini turiști, un ritm mai lent, mai multă liniște”, a povestit Buz.
Molokai fusese o opțiune, dar prea aproape de Maui și de tentația de a continua activitatea în domeniul imobiliar. Pohnpei, la 8 ore de zbor de Honolulu, era suficient de departe pentru a nu exista o cale ușoară de a reveni la vechea viață și oferea un început perfect pentru noua fază a vieții.
Deoarece străinii nu pot deține terenuri în Micronezia, cuplul a început să caute o locuință de închiriat. Printr-un prieten cu o afacere în surf și scufundări, au găsit o locuință în apropiere de ocean: două camere, o baie și o chirie lunară de 1.500 de dolari. Nu au cerut fotografii; au avut încredere și nu au regretat. Acum, gazdele îi tratează ca pe membri ai familiei.
Pescuitul, principala activitate
Buz s-a adaptat rapid pe Pohnpei: se trezește dimineața, bea cafea, face un antrenament ușor, câteva apeluri și e-mail-uri, apoi își petrece patru ore pescuind. „După-amiază mă întorc, fac o scurtă pauză, verific ce e la cină și mă culc devreme. A doua zi o iau de la capăt”.
Când nu este pe mare, Buz afumă pește acasă. Le oferă localnicilor drept cadou, iar toți îl cunosc drept „bătrânul cu barba mare care dă pește afumat”.
Cuplul s-a adaptat rapid la ritmul insulei. „Oamenii sunt reținuți la început, dar incredibil de prietenoși odată ce te cunosc”. Buz face parte din clubul de pescuit local și participă la competiții și evenimente comunitare.
Viața pe insulă, totuși, vine și cu provocări: vaporul cu aprovizionări ajunge o dată la 2-3 săptămâni, deci legumele și lactatele proaspete pot lipsi câteodată. Dar piața locală oferă alternative, iar Liz, o bucătăreasă pricepută, gătește acasă aproape în fiecare seară, mărturisește Buz.
Sistemele medicale, o problemă potențială
Au adoptat trei câini și o pisică care, spune Buz, îi țin sub control. De două ori pe an, un medic veterinar vine din Guam pentru a organiza o clinică temporară, așa că toți posesorii își pot programa animalele de companie pentru un control.
Pe insulă există două spitale și câteva clinici private, dar pentru probleme medicale grave, locuitorii se deplasează în Guam, Filipine sau Hawaii. Cuplul se întoarce în SUA de două-trei ori pe an, dar consideră că Pohnpei este „acasă”, cel puțin pentru următorul deceniu, atâta timp cât starea lor de sănătate le permite.
„Nu am putea fi mai fericiți – am găsit colțul nostru de paradis în Pacificul de Vest”, a concluzionat Buz.
