Orice debut reprezintă o speranță, iar pentru oameni, startul unui nou an reprezintă promisiunea unui ritm stabil, oferind sentimentul securității și o predictibilitate care plasează ființa umană într-un spațiu de confort.
Nu este surprinzător, așadar, că noile cicluri ale existenței erau celebrate încă din cele mai vechi timpuri.
Există dovezi arheologice care atestă celebrarea unui nou an în Mesopotamia, acum 4000 de ani – festivalul Akitu, organizat cu ocazia echinocțiului de primăvară.
În cadrul ritualului, babilonienii venerau simbolic vechiul conducător (anul vechi) și îl reconfirmau. Erau invocați numeroși zei pentru a susține ordinea împotriva haosului, într-un ceremonial de o solemnitate deosebită, ce celebra supraviețuirea în cosmosul ordinii.
Ra și Osiris, figuri esențiale ale unui început favorabil
Egiptenii sărbătoreau Anul Nou (Wepet Renpet) odată cu revărsarea Nilului – simbol al prosperității, fertilității și vieții. Zeii Osiris și Ra erau invocați în această perioadă. Pentru egipteni, Osiris simboliza învierea, moartea și renașterea, fiind esențial pentru succesul agricol și spiritual. Osiris reprezenta credința că moartea nu înseamnă sfârșitul, fiind un simbol al speranței.
Ra era zeul soarelui, creator al lumii și al ordinii. El călătorea zilnic pe barca sa solară, traversând cerul și lumea de dedesubt, aducând lumină și stabilitate.
Egiptenii rosteau rugăciuni și incantații din Cărțile Solare pentru o răsărire reușită și o călătorie sigură ahaitei solare. Zeul Ra era adesea asimilat cu alți zei, precum Amon-Ra sau Ra-Herakthy (Ra-Orizontul), consolidând ideea creației cosmice.
La ritualurile de Anul Nou, Ra asigura revenirea Soarelui și menținerea universului pe brațele sale, iar Osiris garanta fertilitatea Pământului, precum apele pline de viață ale Nilului revărsat.
Roma antică și zeul Ianus
În Roma antică, a fost instituită ziua de 1 ianuarie.
Din motive administrative, împăratul roman Iulius Cezar a stabilit oficial începutul anului la această dată, în anul 153 î.Hr.
Luna ianuarie, dedicată zeului Ianus, simbol al începuturilor, era reprezentată ca având două chipuri – una orientată spre trecut și alta spre un viitor promițător. Ianus, fiul lui Saturn, era considerat protector al începuturilor și al portelor.
A fost divinizat pentru faptul că a insuflat moralitate și evlavie cetățenilor săi.
Schimbarea anului în 1 ianuarie avea și o semnificație simbolică, fiind legată de zeul Ianus.
Se obișnuia să se facă daruri simbolice, precum miere, curmale și monede, reprezentând prosperitatea și belșugul.
Creștinii, reticenți față de Anul Nou
De-a lungul timpului, creștinii au privit cu rezervă ritualurile de Anul Nou.
Pentru ei, această sărbătoare pagână era prea lumească și nu putea concura cu importanța Crăciunului, Bunei Vestiri sau Paștelui.
Adoptarea calendarului gregorian în 1582 a oficializat începutul anului la 1 ianuarie pentru majoritatea Europei.
Masca – Urâțenia ca metodă pentru alungarea răului
Multe dintre tradițiile pastrate din acea perioadă sunt întâlnite și în prezent.
Există credința că zgomotele puternice și măștile contribuie la alungarea spiritelor rele, fiind prezente în Europa de Vest, Centrală și de Est, precum și în Japonia și China.
De asemenea, măștile ritualice de Anul Nou, menite să sperie spiritele negative, sunt utilizate și în culturile amerindiene.
Masca, reprezentând urâțenia antropomorfă, sperie spiritele, dar și participanții la ritual: mascații creează giumbușlucuri, se dau peste cap și țopăie în mod voit ridicol, pentru a intimida și distra, iar uneori scot zgomote sau ung fața cu funingine.
Fiecare mască – a caprei, ursului, căluților sau cerbului – avea semnificații mitice adânci.
Zgomotul generat de petarde are ca scop curățarea simbolică a locului.
Revelionul ca eveniment al burgheziei
Din secolul al XIX-lea, Revelionul devine un eveniment social, cu caracter selectiv și luxos.
Au apărut balurile de Revelion și mese festive cu preparate sofisticate.
Participarea la evenimente cu vestimentație elegantă devine o convenție socială. Participarea publică este un indicator al statutului social. Standardele impuse sunt riguroase.
Originea termenului „revelion” provine din limba franceză „réveillon”, însemnând „a se trezi” sau „a veghea treaz”.
În zilele noastre, Revelionul și-a pierdut semnificațiile spirituale de protecție și renaștere, fiind adesea redus la un eveniment comercial și de divertisment, influențat de mass-media și cultura consumistă.
