Ilustrație. / Shutterstock
În România, peste 25.000 de persoane se află pe lista celor acuzați de trafic de substanțe interzise, inclusiv persoane cu antecedente penale curate. Site-ul de investigații Snoop a dezvăluit povestiri ale celor afectați. Simona* este una dintre ele.
Simona* a fost condamnată pentru trafic de droguri de risc, chiar dacă inițial a fost achitată. În apel, instanța a stabilit o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, 60 de ore de muncă în folosul comunității și 3 ani de supraveghere. A obținut o condamnare curată în iunie 2025, după ani de suferință.
S-a aflat într-o situație nepotrivită, „într-o relație conflictuală”, în jurul anului 2018. Iubitul ei cultiva două plante de cannabis. Fumeau marijuana ocazional. „Nimeni nu vindea”, afirmă Simona.
Era acasă la iubitul ei când au venit autoritățile. Inițial, a fost martor, apoi suspectă, ajungând în cele din urmă inculpată. Amprentele sale de pe ambalajele marijuana au condus la condamnarea ei. „Acuzația a fost dovedită peste orice îndoială rezonabilă”, se precizează în sentință.
Dar pentru ea consecințele au fost mult mai grave: traumă, nopți nedormite, depresie, anxietate. „Un an teribil.”
S-a mutat la mama ei. „Am dormit trei luni într-un pat împreună.” Îi era teamă să iasă singură pe stradă, „că în orice moment pot face ceva greșit și să am probleme mai mari.” Condamnarea a împiedicat-o să călătorească în SUA, unde obișnuia să meargă des. „Am încercat să-mi reînnoiesc viza, și am fost interzisă pe viață.”
Uneori, își amintește, avea o frică intensă când conducea după ce lua o pastilă de ibuprofen. Se temea de a fi oprită de poliție și de consecințele pe care le-ar fi avut antecedentele sale penale.
Simona este angajată de mulți ani în marketing, este implicată social, deține o afacere și o familie.
În 2019, instanța a menționat:
„(…) grad ridicat de educație și integrare socială, fapta aparând ca un incident izolat și accidental în viața sa socială, favorizat de factori externi.”
Cu toate acestea, condamnarea a creat o teamă constantă și a afectat șansele de a adopta un copil, „traficul de droguri” fiind considerat o infracțiune gravă.
În timpul celor trei ani de supraveghere, Simona a îndeplinit 60 de ore de muncă în folosul comunității la o grădiniță, a avut contacte regulate cu ofițerul de probațiune, iar orice plecare mai indelungate de 5 zile necesita raportare. Alte condiţii includeau rapoarte despre locurile de muncă şi venituri și participare la consiliere psihologică.
„Am respectat toate prevederile”, afirmă Simona.
Dar pentru statul român, Simona rămâne o persoană condamnată pentru trafic de droguri.
„Este o luptă fără sfârșit”, spune ea, exprimându-și îndoielile cu privire la eficacitatea registrului în prevenirea recidivelor.
Își dorește să inițieze o procedură de reabilitare pentru a elimina numele său de pe listă: „Să-mi recuperez demnitatea”.
